Gazele

Pe-o frunză de papadie Cântă un greieraș Pe-o frunză stă gândăcelul Și-a apare un fluturaș Și încep să se certe Că nu mai este loc Și se invitǎ să plece Dar niciunul nu vrea deloc Pe frunză și albinuța Că-i obosită și ea Se-opreste și-o furnicuță Povara ei este grea Și încep să se certe Că nu mai e loc Și se invitǎ să plece Dar niciunul nu vrea de loc Firul de papadie Atent eu îl privesc Gazele speriate Plâng să nu le strivesc Dar eu știu că e bine Atunci când le privesc Că așa se cuvine Gazele să le ocrotesc. Spun să nu se-nspăimânte Eu sunt al lor amic Și-ncep toate să cânte Chiar dacă locul e mic.