Pupăza din tei

Pu, pu, pu, strici mereu, somnul meu, pupăză din tei. Las' că mi te prind moțată și te-oi întreba ce vrei, Când ți-oi smulge coada toată și te-oi vinde pe cinci lei. Pu, pu, pu, pu, pu, pu, chiar acu', o să-ți viu de hac! Și-ajungând la tei căciula peste cuib capcan-o fac. Și-apoi, scotocind cu mâna, prind de gât puiul de drac. Ha, ha, ha, vezi așa, mi te-am prins, că de mult ți-o coc! Și la târg ajuns cu dânsa, printre lume îmi fac loc, Strigând cât mă ține gura, să se-audă-n iarmaroc: Negustor, pupăzi vând, marfa mea-i blândă ca un miel. Dar un moș cu barba deasă, de unde-o fi fost de fel, Îmi croi câteva bețe, luând pupăza cu el. Ajutor, hai săriți! Hoții, măi, pradă-un negustor! Moșul însă, rupând sfoara, zvârle pupăza spre nor, Și dihănia, voioasă, o porni spre sat în zbor. Astăzi iar, pu, pu, pu, ca un drac, sus în tei la noi! Poți să cânți la noi, spurcat-o până-n veacul de apoi! Nu mai fac negustorie cu moțate de-alde voi.